All that has to be done

Nu am de unde sa stiu inca.
Ii raspund analizand putin exteriorul localului. Am zambit ironic, iesind din masina.
Ma mir singura de increderea pe care ti-o acord.
Spun usor amuzata, luand-o inaintea tanarului.

Intrase în local şi tăcera să lăsă. Jumătate din lumea de acolo se uita la el de parcă ar fi cine ştie cine. Oftase şi, cât ţinea uşa ca să între şi Marion, ceru o masă la privat, în 'camera lui'. Zâmbise la auzul acestui nume. Îi plăcea cum suna. Râse, şi îi spuse tinerei:
Pe aici.

Eram destul de impresionata de impresia pe care tanarul o facu in local. Am zambit cu incredere, indreptandu-ma spre locul ce-mi fusese indicat.

O urmez, făcând tăcerea din cafenea să dispară, iar localul să-şi revină la monotonia iniţială. Ochii i se îngustară când a văzut că lângă masa lor era cineva. Avea de gând să îi facă vânt. Dar nu acum, când nu-l vedea Marion. Îi arătă tinerei masa din colţ, de lângă geam.

Fara a spune nimic, m-am indreptat spre masa care era mereu ocupata de dansul, cel mai probabil. Nu m-am asezat pe scaun, inainte sa analizez sumar privelistea ce mi-o oferea geamul.

Trase scaunul fetei şi aşteptă ca ea să se aşeze. Privi cu colţul ochiului cum doi angajaţi îl ridicau pe omul de la masa de lângă a noastră.
Puteţi comanda ce doriţi, domnule von Relin. E din partea casei. spuse unul dintre angajaţi.
Jose râse şi dădu din cap.

M-am asezat incet, privindu-l pe tanar in ochi.
A fost usor sa observ cat de bine era tratat el, dar si cat de rau se purtau cu cel de alaturi.
Am privit scena, putin ingrijorata.

Îi zâmbise uşor fetei, aşezându-se la celălalt scaun. Oftă, recunoscând chipul celu luat de acolo. Spiona spionul, foarte nereuşit.
Ce vrei? întrebase Jose ăntinzându-i unul dintre cele două meniuri aşezate pe masă.

Am luat usor meniul intre degete, studiind prima pagina, dar am renuntat, cerand apa plata cu gheata.
Am continuat sa-l privesc pe cel luat, pana cand acesta imi zambi intr-un mod provocator, usor malefic.

Oftase, văzându-l. Întindea coarda până unde nu trebuia. Jose avuse primul instinct să se ridice şi să-l ducă el singur în şuturi până afară. Se răzgândi, cerând un vin roşu.
Doar o apă?

Poate mai tarziu imi va reveni pofta de mancare.
Ii zambesc scurt, incercand sa-mi ascund reactiile. Eram oarecum speriata de privirea primita mai devreme...

O citi ca pe o carte deschisă. Prostul de K. o speriase. Oftă, lăsând meniul jos.
Te-a speriat prostul de la cealaltă masă? întrebă zâmbind uşor către ea.

Da...
Am raspuns privind aeriana in urma lui. Dandu-mi seama ce facusem, imi intorc privirea uimita catre Joseph, incercand sa repar ce facusem.
Dar, nu conteaza... Adica... Uhm, las-o balta. Cred ca voi comanda ceva pana la urma.

Râse auzind cum se bâlbâia, încercând să repare ceva ce nu putea. Se opri, auzind uşa cum se trânteşte din cauza vântului.
Lasă-l în pace. Era acolo pentru mine şi nimic mai mult. spuse acesta privind-o pe Marion în ochi.

Oftez scurt, privindu-l in ochi inapoi.
Bine... Am incredere in tine.
Spun asta, apoi iau meniul, privindu-l in timp ce zambeam.

Zâmbise larg, privind-o printre gene. Îşi lăsă capul pe spate, privind cum apa şi vinul roşu sunt aduse de un chelner. Lăsă tava pe masă, aşteptând ca noi să ne luăm paharele.

Am oftat scurt, luand din greseala paharul cu bautura comandata de tanar, sorbind scurt, pentru a-mi da seama dupa gust ca defapt nu era ceea ce eu dorisem. O las usor, privindu-l aeriana in ochi pe cel din fata mea.